Caini nordici, primitivi si ogari

Chow Chow

Tara in care este inregistrat: China
Inaltime: mascul 48 - 56 cm; femela 46 - 51 cm
Greutate: mascul 25 - 30 kg; femela 18 - 25 kg
Culoarea parului: negru complet; roscat-albastrui-aramiu; alb sau crem.

Caracteristici:
In China s-au gasit documente din secolul al Xl-lea i.Hr. in care se vorbea despre niste caini bine claditi, cu blana rosie, deasa ca peria, cu picioarele din spate aproape drepte si cu limba albastra. Alte urme ale acestor caini exotici si misteriosi, datate tot acum trei milenii, au fost descoperite inMongolia. Una dintre cele mai credibile ipoteze privind originea rasei este cea conform careia Chow Chow provine dintr-o canida cu craniu lat si bot scurt, puternic, datand din epoca de bronz. Tipul acesta de canide prezenta cateva diferente notabile fata de "Canis palustris", cel care sta la originea multora dintre rasele actuale. Cu mai multa certitudine se poate afirma ca Chow Chow provine dintr-o canida nord-asiatica avand bot scurt si stoppronuntat, numita Simicyon. Tatarii se foloseau de acesti cami in mai multe scopuri. in primul rand, pentru vanatoare. Chiar daca nu erau rapizi, datorita agresivitatii lor, erau cei care ucideau vanatul ranit sau incoltit de cainii din alte rase mai rapide. Apoi, nu mai putin important, Chow Chow era paznicul satelor. In jurul anului 1300 i.Hr., triburile mongole au invadat China, aducand cu ele cainii lor de razboi pe care istoricii ii descriau ca fiind de talie medie, semanand cu leii si avand limba albastra. Inca rar pentru chinezi, in Monolia acest caine era la el acasa. Cea mai mare parte a exemplarelor din China erau rosii sau negre, in timp ce in Mongolia erau preferate, mai ales pentru paza, liniile de Chow Chow albastri despre care se spunea ca au o agresivitate comparabila cu a leopardului si un curaj comparabil cu al lupului. In secolul al VIII-lea, budismul patrunde in regiunile muntoase din Mongolia si Tibet. Acest "caine-leu", crescut pentru a trai alaturi de casta preotilor, exista deja de multe secole in toata Mongolia si in nordul Chinei, si nu era altul decat cainele tatarilor, viitorul "nostru" Chow Chow. in aceste manastiri din munti, s-a pastrat cu sfintenie puritatea rasei. Devenit caine sfant, Chow Chow era tratat cu respect, bine hranit, dar i s-au conservat intacte si caracteristicile absolut speciale de caine de paza, bazate pe totala lui lipsa de incredere fata de straini. Unele lacasuri sfinte din Tibet chiar aveau propriile lor registre care cuprindeau evidenta cainilor nascuti. Desi caine sfant ori favorit al imparatilor, cu timpul, Chow Chow a devenit foarte apreciat si de populatia de rand din China, dar pentru alte calitati... Astfel, pana la inceputul secolului nostru (dupa unele informatii chiar pana acum 15-20 de ani) taranii chinezi cresteau acesti caini pentru blana si pentru carnea lor. Rasa apare in Europa abia in secolul al XVIII-lea. In a doua jumatate a secolului trecut, o data spulberat mitul "cainelui salbatic si feroce din China", in expozitiile engleze incep sa apara primii Chow Chow. Primele exemplare inscrise in Cartea de Origini a Kennel Clubului au fost femela Chinese Puzzle si masculul Chang, prezentat in 1881 de catre insusi printul de Wales! Cu ocazia expozitiei de la Brighton din 1890, rasa a fost prezentata, pentru prima data in mod oficial, sub denumirea de Chow Chow. Unui anume domn Temple, proprietarul canisei Leyswood, ii datoram primul Standard si primul Chow Chow Club, fondat in 1895. Cele doua razboaie mondiale au facut ravagii in efectivele tuturor raselor de pe batranul continent. Chow Chow a reusit sa recupereze terenul pierdut de abia in anii '60 cand a inceput sa castige o bine meritata popularitate in intreaga lume. Dupa unii cercetatori, Chow este stramosul original al rasei Samoyede, Norvegian Elkhound, Pomeranian si Keeshond. Admirat de imparatii Chinei, favorit al starurilor de la Hollywood dupa 1920, Chow-Chow a avut insa o istorie dramatica. Primele exemplare ajunse in Anglia au fost inchise in custi si trimise in gradinile zoologice, pentru ca nu prea arata ca un caine, nu latra si nu era asa de "dragalas" cu strainii cum fac celelalte rase de caini...
Vestita limba albastra/neagra ramane in continuare un mister. O veche fabula chineazeasca ofera o "teorie": Cand Dumnezeu a facut cerul a scapat cateva picaturi din vopseaua cu care il picta. Chow a venit imediat dupa si a lins din vopseaua cazuta, si din ziua aceea Chow are limba albastra.
Chow a fost inregistrat in cluburi si asociatii la sfarsitul anilor 1800. In AKC (American Kennel Club) rasa figureaza inregistrata din 1906. Popularitatea rasei a crescut dupa 1930 cand presedintele Calvin Coolidge a tinut un exemplar (Timmy) la Casa Alba, si inregistreaza un nou salt in anii '80.

Origine:
Acest caine descinde din lupul Nordului si apartine familiei Spitzilor. Este o rasa veche chinezeasca, cunoscuta de peste 2000 de ani, fapt dovedit de basoreliefurile chinezesti care prezinta scene de vanatoare cu acesti caini. Chow Chow traia in temple si era investit cu misiuni religioase, pentru alungarea spiritelor rele. Carausii chinezi il foloseau la paza slepurilor si a carutelor. Numerosi chinezi faceau comert cu blana lui bogata, pe care o vindeau pe pietele europene, sub diferite denumiri fanteziste, iar carnea o consumau, fiind considerata o delicatesa. In Europa a aparut in anul 1880, in Anglia, unde a fost apoi crescut si selectionat, devenind repede un caine de lux foarte apreciat in intreaga Europa cat si in S.U.A.

Temperament:
"Dispozitia" acestei rase este oarecum diferita de a celorlalte rase, comportamentul acestora fiind mai asemanator cu al pisicilor in atitudine: rezervati cu afectiunea, independenti, demni si incapatanati. Desi blana lor este motiv de mangaieri, imbratisari si alte asemenea efuziuni, Chow-Chow se bucura rareori in urma acestor "atentii", mai ales daca vin din partea altor persoane decat ale cunoscutilor sai.

Chow-Chow este foarte inteligent, dar, ca si pisica, prea putin interesat a-si demonstra talentele sau de a-si "impresiona" stapanul precum cele mai multe rase de caini o fac. Se pare ca scopul lor primar este sa se multumeasca pe ei mai intai...

Un Chow nu va tolera pedeapsa fizica. Tratarea defectuoasa a acestuia poate (cel mai adesea chiar va) rezulta in mutilarea psihica a animalului cu consecinte dezastruoase pentru animal dar mai ales pentru stapan.

Comportamentul acestei rase este adesea prost inteles de oameni care nu ii cunosc unicitatea. Suspicios cu strainii si foarte teritorial, Chow-Chow protejeaza casa si familia si isi ia rolul foarte in serios, luptand feroce pentru cei pe care a ales sa ii iubeasca. Oamenii obisnuiti doar cu bunavointa celorlalte rase de caini se pot gasi in situatia de a nu intelege seriozitatea si rezerva de care da dovada un Chow-Chow. Odata "prezentati" de catre stapan si nefacand uz de prea multa "dragalasenie" Chow-Chow va accepta persoanele straine sub rezerva dorintei sale de a-si face (sau nu) noi prieteni. Parte din mitul comportamental este si felul in care arata. Fata "incruntata" coama ca de leu, ochii umbriti, de obicei intimideaza.

Siguranta de care da dovada, demnitatea si indiferenta cu care trateaza persoanele din afara cercului sau, sunt adesea prost intelese sau prost interpretate de oameni ce asteapta ca toti cainii sa fie exagerat de prietenosi. Chow-Chow pastreaza afectivitatea pentru aceia pe care ii iubeste cel mai mult si nu gaseste de cuviinta sa caute afectiune din partea altcuiva. El cauta sa isi vada de treburile sale si pur si simplu se sinchiseste prea putin de ceea ce asteapta alte persoane de la el.

Caine independent si solitar, el nu isi va deranja stapanul, fiind mult mai linistit decat majoritatea raselor de caini. Chow-Chow este cunoscut ca un caine care nu latra. In fapt, el latra dar foarte rar si niciodata fara motiv.

Ingrijire:

Chow-Chow are nevoie sa fie periat cel putind de doua ori pe saptamana, dar recomandarea este sa fie cat mai des. Pieptanatul este esential pentru o blana curata si sanatoasa. Chow are blana foarte deasa cu subpar ce sustine parul lung si matasos ce da aspectul "pufos" al cainelui. Datorita blanii foarte dese, Chow-Chow nu este foarte afectat de purici sau alti paraziti externi.

Cei mai multi Chow adulti au o coama cu aspect aproape identic cu cel al coamei de leu, si de acea aceasta necesita o grija deosebita, o pieptanare neglijenta sau folosirea unor perii neadecvate putand duce la distrugerea acesteia. Pe de alta parte, blanita puilor trebuie pieptanata cu insistenta in special cand acesta incepe sa piarda subparul pe masura ce blana de adult incepe sa apara.

Intodeauna indepartati parul mort si aveti grija sa nu se incurce cu parul cel nou. Pentru aceasta sunt necesare doua tipuri de perie: rara (tip normal) si deasa (cu pini desi).

Unghiile trebuiesc de asemenea taiate folosind foarfece ghilotina (se gasesc la majoritatea magazinelor pentru animale) mai ales daca acestea nu se tocesc natural de la mersul pe asfalt sau suprafete mai dure. Operatia este obligatorie insa in primele luni de viata, cand puiul nu iese afara si ghearele sale sunt ascutite.

Limitarea accesului

Chow-Chow este un caine ce trebuie tinut cu un grad confortabil de libertate. Poate fi cu usurinta crescut in apartament el nefiind un animal deosebit de activ, dar in nici o situatie acesta nu va fi tinut in lant sau in cusca deoarece are tendinta de a se considera inchis, sau mai rau ca fiind in capcana. Lasati animalului cata libertate va permiteti fara a neglija insa propria lui siguranta.

Utilizare:
Excelent caine de insotire, un foarte bun paznic.

Educatie si socializare:

Cu o vointa iesita din comun, incapatanat si independent Chow-Chow necesita acelasi tip de stapan. Aceast caine are capacitatea de a deveni repede stapan daca i se permite! De multe ori luat de dragul aspectului, de persoane ce nu s-au obosit ca se informeze in legatura cu rasa, primit cadou sau oferit cadou (!!!) sau lasat in grija copiilor, Chow-Chow este cainele care poate deveni un cosmar cu tot aspectul sau de "ursulet".

Puii de Chow sunt de obicei bine crescuti si comportamentul lor este rareori problematic. Din aceasta cauza, greseala comuna este de a considera ca animalul nu mai are nevoie de educatie. Un Chow-Chow needucat, ajuns la adolescenta, va refuza instinctiv sa accepte orice fel de autoritate, indiferent de repercusiuni.

Socializarea este un proces permanent in care catelul este invatat sa accepte oameni noi, alti caini precum si medii si situatii diferite.
Un stapan responsabil va incerca sa puna catelul in cat mai multe situatii inedite cu putinta, spre a da acestuia posibilitatea sa se obisnuiasca. Este important ca acest proces sa continue prin prezentarea cu regularitate a unor persoane si locuri noi, caini sau alte animale, etc..

Socializarea cu copiii este foarte importanta pentru ca acesta sa ii trateze corect cand va deveni adult. Chow-Chow trebuie crescut cat se poate de permisiv cu copii. Un Chow-Chow bine educat este o placere vie!


Boli specifice pentru Chow Chow:
Displazia congenitala a soldului
Entropion

sursa: www.caini-ham.ro